Mulţumiri Beatricei L.
B.L.: Te temi vreodată de un potenţial blocaj care ar putea apărea din cauza lipsei “situaţiilor”?
M.I.: Nu! Doar trăim într-o lume plină de situaţii. Eu sunt foarte încrezătoare! Cât despre blocaje, cred că ele sunt binevenite. Pauzele, mai bine-zis! Depinde de la autor la autor. Dar dacă priveşti cu atenţie în jurul tău, cred că găseşti ceea ce ai nevoie ca să scrii. Nu îţi trebuie în mod obligatoriu o traumă sau ceva anume din zona asta. Se întâmplă ca pe baza unei anumite experienţe-limită sau foarte intense, să ajungi la o decantare, la o profunzime anume, specială, fină, şi aşa se poate naşte ceva, dar nu ai nevoie, constant şi necesar, de un astfel de declanşator. Lucruri grave, cu forţa proprie şi cu poetica lor, avem mereu în preajmă. Rămâne doar să le privim şi să le vorbim. Să le lăsăm să ne vorbească.
B.L.: Crezi în clişeul conform căruia cu cât suferi mai mult, cu atât vei scrie mai bine şi mai interesant?
M.I.: Nu prea cred… Nu neapărat că nu cred că se întâmplă, dar e bine să scrii şi când eşti fericit.
B.L.: Dar poţi?
M.I.: Da! Îmi place! Şi sunt atâtea exemple – mie îmi place foarte mult Neruda, de exemplu, care scria când se simţea bine. Solare poeziile. Nu sunt infantile, nu sunt light, deşi poate la un moment dat ţi se poate părea light o poezie de Neruda. Borges, iarăşi, care a avut un context absolut oribil, dar dacă citeşti textele – da, la un moment dat, pot deveni sinistre, dar sunt foarte solare în esenţă. Şi sunt foarte multe exemple. Dacă stai şi cauţi tot timpul o traumă, o problemă, o experienţă, nu ştiu cât de sănătos este. Nici pentru scris, nici pentru individul respectiv. Şi e bine să treci şi prin soare, nu doar prin furtuni. Să vezi cuvintele tale cum se manifestă şi ce suflu au şi în bucurie. E mult mai greu să scrii în bucurie, decât în suferinţă, e cumva paradoxal. Dar e minunat să dai cuvintelor bucurie când inima cunoaşte o bucurie tristă. Cum spunea Senghor, il fait beau, il fait triste.
via Trebuie să te împrieteneşti cu propriul text
* Variantă de copertă, Takacs Timea. Cu tot cu o mica eroare în nume.:)